Sindromul „trei la zece mii”, adică cumpărarea la cel mai mic preţ, chiar şi a unor produse de calitate mai slabă, pare să fie o boală de care suferă tot mai mulţi consumatori britanici, confruntaţi cu încetinirea ritmului de creştere economică, devalorizarea lirei sterline şi creşteri de preţuri la alimente, combustibil şi utilităţi publice. Conform unor date statistice analizate de The Guardian, britanicii o duc tot mai prost, lucru vizibil prin schimbarea dramatică a „obiceiurilor de consum”.
După un deceniu de relativă prosperitate, care au coincis, în cea mai mare
parte, cu guvernarea lui Tony Blair, epoca lui Gordon Brown se anunţă plină de privaţiuni şi scăderi ale consumului şi investiţiilor personale.
Astfel, britanicii cumpără alimente tot mai ieftine, în ambalaje cu gramaj mai mic şi complet lipsite de pretenţii, precum mâncarea de fasole la conservă, cu care The Guardian îşi ilustrează articolul. Gamele de alimente cumpărate în vrac şi ambalate de reţelele de supermarketuri, sub siglă proprie şi cu etichete atrăgătoare gen „produsul numărul unu” sau „cea mai ieftină ofertă” au devenit cele mai profitabile, vânzările ajungând la un nivel dublu în cazul reţelei Sainsbury’s. Aceleaşi produse
, dar comercializate sub mărcile unor producători consacraţi, înregistrează scăderi la vânzare. Cele mai semnificative pierderi le înregistrează firmele care oferă alimente organice
, de regulă mai scumpe, ale căror vânzări s-au redus, numai pe luna august, de la circa o sută milioane lire, la 81 milioane.
„Magazinele săracilor”, tot mai populare
Dar inflaţia de 4,4 la sută şi scumpirea de la lună la lună a benzinei nu a i-a făcut pe britanici, cel puţin pe moment, să mânânce mai puţin, ci doar că vor să o facă cât mai ieftin cu putinţă. Prin urmare, reţelele germane Aldi şi Lidl, cunoscute în toată Europa drept „magazinele săracilor” înregistrează creşterea volumului vânzărilor cu 20, respectiv 12,3 la sută. În mod similar, cele mai populare au devenit reţelele de restaurante ieftine, precum Beefeater sau Brewers Faye, care au înregistrat o creştere de circa nouă la sută a numărului de clienţi.
Doar că, dând năvală unde se mănâncă ieftin, britanicii au uitat de sfaturile Guvernului din ultimii ani, care a alocat milioane de lire unor campanii de promovare a alimentaţiei sănătoase. Evident, unul dintre cele mai populare meniuri ieftine, pe care îl poţi găsi în reţeaua de pub-uri JD Weatherspoon, nu are nimic de-a face cu alimentaţia care să descurajeze creşterea masei corporale – un hamburger, o porţie de cartofi prăjiţi şi o halbă de bere, pentru numai 4,59 lire.
Industria auto – între cele mai afectate
De departe, creşterea preţului la benzină şi scăderea veniturilor cumpărătorilor a afectat industria auto din Regatul Unit. Din 1966, vânzările de maşini nu au fost mai slabe ca acum, iar cele mai afectate mărci sunt cele mai scumpe. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în august 2008, vânzările Aston Martin s-au redus cu 67 la sută, cele ale Land Rover cu 58 la sută, Jaguar – 41 la sută, BMW – 40 la sută, iar Mercedes-Benz – 35 la sută. Per total, rata de înmatriculare a maşinilor noi în Marea Britanie, a scăzut cu 18 la sută faţă de acum un an.
Dar nu doar automobilele, ci tot ceea ce înseamnă investiţie personală a scăzut în această ţară. Preţurile proprietăţilor imobiliare sunt mai mici cu 12,7 la sută, iar numărul celor care contribuie la fonduri de pensie private a scăzut cu circa un milion.
Economiiile familiale au intrat la apă
După ani şi ani în care britanicii au consumat enorm, acum nici gradul de economisire, care sporeşte mereu în perioadele de recesiune economică, nu pare semnificativ. Dimpotrivă, familia medie britanică (din aşa-numita „middle class”) nu reuşeşte să pună deoparte mai mult de 1,1 la sută din venituri. În 2008, rata de economisire era de 2,1 din veniturile familiale, iar în 1993 – 10,2 la sută.
