Binomul restructurare-reindustrializare ne pune pe jar pentru multi ani de aici inainte. Fiindca nimic din ceea ce ne dorim - productivitate, eficienta si in final bunastare - nu vom avea fara ca mai intai sa inceapa derularea unui program inteligent de restructurare si reindustrial
izare. Desigur, in conditiile unei piete functionale.
E drept, programe de restructurare am mai avut. Toate incepeau insa cu promisiuni si se incheiau cu bune intentii. Fara ca vreunul sa fi prins viata.
Romania are nevoie de programe care sa inceapa cu bani si sa se incheie tot cu bani. Eficienta - principala sursa a bunastarii dupa care tanjim - e scumpa. N-o vom putea obtine fara investitii in restructurare si reindustrializare. Dupa ce vom avea eficienta, vom avea si bunastare. Acum, insa, intr-o tara cu o industrie a carei restructurare inca nu s-a incheiat, in timp ce ideea de reindustrializare ne produce socuri numai la simpla ei rostire, muncitorul roman e platit, in medie, doar cu 100-150 de dolari pe luna. Eficienta muncii in Romania fiind de 10-15 ori mai mica decat in tari vest-europene, nu avem nici o sansa ca plata muncii sa nu fie si ea de 10-15 ori mai mica.
Dar, e vinovat muncitorul roman ca munca lui e prea putin eficienta? Intr-o anumita masura este. Valoarea muncii, pe care o exprima salariul, depinde si de salariati: de pregatirea lor, de spiritul lor competitiv, de cultul lor pentru performanta. Nu insa salariatii constituie factorul determinant. Intervin multi alti factori, intre care tehnologiile, managementul, organizarea productiei, climatul in care se desfasoara munca. De acesti din urma factori depind posibilitatile societatii de a recunoaste valoarea muncii.
Dezordinea in economie si ineficienta, cauzate de intarzierea reformelor, au restrans considerabil resursele de multiplicare a platii muncii. De 12 ani, depanam in bezna confuziei un gand care ne obsedeaza: cum sa ajungem la bunastare. A fost, insa, ignorata continuu calea cea mai fireasca: prin munca eficienta, prin performante de varf. Cale greu de gasit intr-o societate ca a noastra, dominata de o viziune idilica despre reforma.
Nu-s deloc putini cei ce-si inchipuie reforma ca pe un tren pe care il asteptam in gara, ca sa aduca bunastare pentru toti cetatenii tarii, de la copii la batrani. In egala masura. Un astfel de vis nu-i decat rodul unei imaginatii de tip populist. O iluzie, ce nu are cum sa capete contururi reale.
Reforma nu vine de nicaieri. Nici de la NATO, nici de la UE, nici din alta parte. Daca n-o vom infaptui aici, prin transformari care sa incurajeze competitia in munca, libera initiativa, asumarea riscului si totodata sa descurajeze chiulul, delasarea, inselaciunile, n-o vom avea niciodata.
De ce au romanii nevoie de reforma? Pentru ca au nevoie de case confortabile in care sa locuiasca, de hrana indestulatoare, de un standard de viata ridicat. Dar la toate aceste lucruri nu vom ajunge fara reforma economica. In fapt, fara restructurare si fara reindustrializare.
Daca noi n-am ajuns, inca, la bunastarea visata, asta se intampla pentru ca reforma a intarziat. Din aceasta cauza munca si-a pierdut stimulentele. Preturile s-au rupt de valoarea adevarata a bunurilor si serviciilor. Productia si consumul s-au dezechilibrat ingrijorator. Directia cea buna nu poate fi alta decat indreptarea economiei cu fata catre piata. Cuplata cu educarea populatiei intr-un spirit nou: cel al economiei de piata. Economia romaneasca a ajuns, astfel, captiva intr-un cerc vicios. Munca dezorganizata se soldeaza cu salarii mizerabile. La randul lor, salariile descurajeaza munca. In aceste conditii continua scumpirile, chiar daca ritmul lor e mai lent, care descurajeaza consumul. Si, prin urmare, pericliteaza productia.
Cum se poate insa iesi din acest cerc vicios ? Solutia ar fi, intr-o prima etapa, sa fie organizata mai bine munca, pentru a obtine profit la nivelul resurselor consumate. Cu alte cuvinte, sa se puna capat risipei. In acest fel, fara sa fie atrase noi resurse, inclusiv financiare, ar putea fi folosite mai bine resursele existente. Am putea astfel sa avem mai multi bani pentru investitii si pentru consum. Daca se va investi mai mult, daca vor fi create noi locuri de munca si daca vor spori productivitatea si competitivitatea muncii, obtinand astfel mai multa eficienta in economie, vom avea si bani mai multi pentru protectie sociala. O protectie activa, prin munca eficienta. Salariile vor creste, dividendele vor fi mai mari, afacerile mai bune. Ar fi un inceput de schimbare majora.
Cuvinte cheie: Timpul reindustrializarii (4)
