Toate societatile sint provinciale, in masura in care isi gasesc alinarea in comentariul constant al rutinei interne.
Insa, dincolo de acest prag, incepe izolarea paranoica, o boala care decupleaza de realitate si pregateste ratacirea in obsesii supradimensionate. E un proces pervers, dar nu irational. Taifasul si curiozitatea sociala nu se transforma singure in autoerotism stupid, ci isi gasesc educatorii in chiar institutiile chemate sa dea directie. In presa. Iar Romania e un caz clasic, aproape terminal.
Cind un fluture bate din aripi in China, se schimba vremea in Alaska - spune o imagine arbitrara din teoria sistemelor
complexe. Numai intre Carei si Tulcea totul ramine neschimbat. Intr-adevar, daca miine seara va avea loc sfirsitul lumii, Romania va afla ultima.
Aceasta veste relativ insemnata isi va gasi loc, cel mult, la stiri pe scurt. Lipsita fiind de legaturi cu mandatul de primar al lui Basescu (oare?), cu regimul alimentar
al Monicai Macovei si cu bravura antiamericana a Lidiei Barbulescu, stirea ii priveste pe altii. Treaba lor. Noi avem probleme serioase de discutat.
Exista informatii credibile dupa care Romania ar urma sa organizeze Summitul NATO, intre 2 si 4 aprilie. Presa romaneasca a dibuit, intre timp, adevaratul scop al acestei reuniuni care urmareste, de fapt, sa blocheze traficul in Capitala si sa se rafuiasca, astfel, cu Politia Rutiera, marele adversar istoric al Aliantei. Tot presa a dezvaluit stramutarea Olimpiadei de tir la Bucuresti si e in masura sa publice lista lunetistilor, precum si pozitiile pe care acestia le vor ocupa pe timpul summitului. Impresia dupa care „NATO = Eurovision cu rachete“ a facut invizibil un moment istoric dramatic. Rusia nu mai accepta verdictul ’89 in relatiile sale cu Europa de Est si preseaza, politic, economic si financiar, pentru a recistiga controlul strategic asupra unei felii de Rasarit din care face parte si Romania. O tara vulnerabila, deplin pregatita pentru preluare, nespus de permeabila economic si fragila constitutional. Aria cresterii economice, copiata docil de presa din comunicatele inepte ale Guvernului, nu e nimic mai mult decit o melodie de acoperire, finantata de munca romanilor pe piete
straine si de investitii cu valiza la picior. Prima pala de vint stirnita de aripile sistemului economic american va matura iluzia. Insa criza bancara americana apare in presa noastra libera doar spre a face dovada ca e departe si nu reuseste sa atinga un sistem consolidat.
La fel de departe si marunte in raport cu temele substantiale pe care presa le scoate de sub fustele Elenei Basescu si dintre oile lui Becali sint China si macelul preolimpic din Tibet. E acolo o lectie gigantica despre rezistenta prin identitate religioasa si despre panica unui regim care mizeaza pe imbratisarea prospera a capitalismului de stat si pe consum. China va depasi, in singe
, criza, va organiza Olimpiada si va intari, alaturi de Rusia, predica plina de succes a statului autoritar care hraneste si inzestreaza contra tacere. Doua secole de liberalism occidental incep, brusc, sa se demodeze. Libertatea clasica are un rival de sumbru potential. E treaba altora.
Ceva ni se va intimpla, inevitabil, si, dupa izbitura, vom ingaima, iar, teoria conspiratiei. Bine educati de o presa care se bate sa ne asigure dreptul de a fi prosti si isterici.
