Ani de zile, marinăria a fost cotată ca fiind una dintre cele mai bine plătite meserii. Mulţi tineri au plecaţi pe mare să cîştige un salariu pentru care în ţară ar fi muncit cîteva luni bune, însă pentru unii dintre ei navele au devenit o adevărată temniţă. Pentru că armatorii nu respectă contractele sau obligaţiile faţă de autorităţile portuare, iar navele sînt reţinute în diferite porturi ale lumii, navigatorii sînt nevoiţi să trăiască luni de zile în condiţii mizere, fără apă şi alimente. După ce am prezentat situaţia celor opt marinari români aflaţi la bordul navei „Gulf Pride”, sub pavilion Panama, arestată în Portul Djibouti şi care au solicitat ajutorul reprezentantului în România al Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor (ITF), Adrian Mihălcioiu, am încercat să aflăm dacă mai sînt şi alţi conaţionali în situaţii similare. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că sînt marinari în situaţii mult mai disperate. Astfel, dacă echipajul cargoului panamez s-a plîns de lipsa alimentelor, a apei potabile şi a cerut plata salariilor restante şi repatrierea, sînt navigatori care au fost arestaţi doar pentru că se aflau în locul şi momentul nepotrivit. Este cazul a patru marinari români care sînt în puşcărie de un an de zile. În februarie 2006, nava „Luna del Mar” se îndrepta spre Portugalia, iar la 300 de mile marine de ţărmurile iberice, vaporul a fost arestat pentru că transporta o cantitate importantă de droguri. Potrivit reprezentanţilor ITF şi echipajul a avut aceiaşi soartă. „Din datele pe care le avem, Milea Teodor şi Peicu Nicolae sînt şi acum în închisoarea Caxtias Reduto Norte din Portugalia. Cît despre ceilalţi doi, ştim că sînt închişi, însă nu ştim exact unde”, a spus Adrian Mihălcioiu. Interesant este că unul dintre ei a ajuns pe navă printr-o conjunctură care s-a dovedit a fi nefavorabilă. „Unul dintre ei lucra în Republica Dominicană, la o firmă al cărei patron era fratele celui care avea firma de crewing prin care au plecat românii din echipaj. Cei doi s-au înţeles să-l urce pe vapor pentru a-l aduce în ţară”, a spus reprezentantul ITF. Deşi a trecut un an de atunci, nicio instituţie a statului român nu s-a interesat de soarta celor patru navigatori închişi în Portugalia şi, mai mult, niciunul dintre ei nu a beneficiat de asistenţă juridică de specialitate.
Există o istorie...
Din nefericire, mai sînt şi alte exemple de marinari români care au plecat de acasă pentru a-şi rotunji veniturile şi care, fără a avea vreo vină, au fost catalogaţi infractori şi au fost încarceraţi. În acest sens, sindicaliştii apreciază ca fiind cel mai elocvent caz cel al constănţenilor Radu Mazilu şi Valerică Dragnea, care au pierdut mai bine de doi ani de zile din viaţă în una dintre cele mai temute închisori din lume: Kiri-Kiri. Cei doi erau îmbarcaţi pe nava „African Pride”, arestată de autorităţile din Laos pentru contrabandă cu 11.300 tone de produse petroliere. Dacă s-ar întocmi o evidenţă a anilor petrecuţi de marinarii români în închisorile din străinătate, recordul întemniţării l-ar primi Puiu Dodică, un marinar care a fost arestat în Brest, Franţa, aproape trei ani, între 2001 şi 2003, sub acuzaţia de trafic de droguri. „Se poate să mai existe marinari arestaţi despre care noi să nu ştim. Singura certitudine este că niciun membru al sindicatului nostru nu este reţinut”, a precizat Mihălcioiu. Cei care în prezent sînt arestaţi şi-au semnat singuri contractele de muncă cu reprezentanţii agenţii de crewing.
